Plantele se simt durere - fapte științifice
Nervii animale sensibili le fac susceptibili la durere. De asemenea, transmit informații din celule senzoriale, permițând animalelor să simtă gustul sau mirosul, să vadă, să vadă și să audă. Rețeaua de celule senzoriale și neurotransmițătoare generează un sistem nervos care transmite informații creierului și feedback-ul mușchilor. Biologii sunt de acord că sistemul nervos complex este una dintre modalitățile de procesare a informațiilor, dar nu singurul.
Plantele nu au un sistem nervos complex ca la animale, dar acest lucru nu înseamnă că plantele nu reacționează la stimulii externi. Plantele carnivore reacționează la atingerile de insecte și artropode, alte plante împing spikele când se simte pericol. Plantele pot restabili, de asemenea, părțile pierdute ale corpului, ceea ce înseamnă că știu că daunele.
Senzori de durere în plante
Reacția la stimulii externi intră în mod necesar la sistemul senzorial dezvoltat. În plus, plantele nu dispun de creier pentru a interpreta stimulii. Cu toate acestea, studiile au arătat că aceștia reacționează la iritanți în moduri diferite. Mirosul ierbii proaspăt acționate este plăcut pentru o persoană, dar de fapt este o substanță chimică înotată de iarbă ca semnal de primejdie. Când plantele detectează stimulente negative, reacționează, eliberând substanțe chimice pentru a otrăvi atacatorul, pentru a informa alte plante despre pericolul iminent sau pentru a apela insecte.
Cercetătorii de la Universitatea Bonn, Germania, au raportat că plantele produc anumite gaze atunci când sunt în primejdie, ceea ce este echivalent cu un strigăt de durere. Alți oameni de știință au descoperit valuri sonore în plus față de gaze atunci când planta a fost deteriorată. Deși aceste sunete nu sunt bolnave pentru oameni, cercetătorii au remarcat că castraveții "strigă" atunci când sunt tăiate, în timp ce florile sunt "plâng" când frunzele lor sunt separate. Oamenii de știință de la Universitatea din Missouri-Columbia au raportat că unele plante sunt capabile să simtă cum sunt tăiate sau consumate și să inițieze un mecanism de protecție, cum ar fi producerea de sucul otrăvitor sau eliberarea spikes.
Când o parte a plantei este întreruptă, începe procesul de reconstrucție. Unii cercetători sugerează că plantele demonstrează comportamentul, deși nu atât de complicate, cum ar fi animalele, chiar și fără creier, să interpreteze stimulii externi. Plantele reacționează la lumină scăzând spre sursa sa. Aceasta este o dovadă clară că sunt conștienți de prezența și poziția sursei de lumină.
Nu durere și stimuli
Nu există dovezi convingătoare că plantele percep durerea, dar reacționează pozitiv la stimulii externi. Ele pot restabili părțile deteriorate, reflectă amenințările potențiale și schimbarea direcției de creștere. Când plantele trebuie să fie chestionate, ele produc suc care atrage albinele. Este rezonabil ca plantele nu simt dureri, pentru ca daca au facut-o, ar trebui sa dezvolte mecanisme de protectie fizice pentru a combate amenintati potentiale, cum ar fi ghearele sau dintii la animale.